OB'ÂRSIE, obârsii, s.f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. - Din sl. obr~u~sije.
Sursă : DEX'98 (24893)  - RACAI

OBÂRSIE s. 1. v. izvor. 2. v. origine. 3. nastere, origine, provenienţă, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. si reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 4. ascendenţă, origine. (Are o ~ modestă.) 5. v. origine, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 6. v. sursă. 7. v. cauză.
Sursă : Sinonime (197262)  - siveco

OBÂRSIE s. v. creastă, crestet, culme, pas, pisc, strâmtoare, trecătoare, vârf.
Sursă : Sinonime (197263)  - siveco

obârsie s. f. (sil. -si-e), art. obârsia (sil. -si-a), g.-d. art. obârsiei; pl. obârsii, art. obârsiile (sil.-si-i-)
Sursă : DOR (266089)  - siveco

OBÂRSI//E ~i f. 1) Punct de plecare; punct iniţial; origine. 2) Apartenenţă socială sau etnică; matcă; ascendentă; provenienţă; origine. 3) Loc de nastere; bastină. 4) Loc de unde porneste albia unei ape curgătoare; izvor. /<sl. obru~si
Sursă : NODEX (345128)  - siveco